Suferinţa. Ca stare.

Când existenţa ţi s-a frânt, asemeni unui gladiator răpus în arenă, suferinţa se târăşte pe rana sufletului  cu grumazul de fiară înălţat ca o imprecaţie în calea tenebrelor ce năvălesc rapace spre propria disperare.
Braţul de umbră înarmat cu idei şovăitoare, înaintează spre conştiinţa ta cazută pradă lacrimii. Raţiunea este derizoriu îmbrăcată cu idei transformate în săbii stoice. Sufletul tău rămâne să înfrunte dezlănţuirile macabre ale acestei fiarei numită suferinţă,  hieratic, drept şi tenace, rod al unei cuminte nebunii de a sta neînfricat în dezastre.Raţiunea este ameninţată la tot pasul, hăituită, are aerul să viclenească răul care o asediază. Dar ce poate face o fragedă idee cu aspect prefaelit in faţa dezastrului numit suferinţă?

Teoria suferinţei

Tainică şoaptă de râu....

Despre nori...

Totdeauna m-am întrebat ce sunt norii...ce e cu ei...de unde vin şi unde pleacă . Cu siguranţă tomuri ştiinţifice îşi vor fi dat măsura elocinţei prin răspunsurile lor academice. Dar eu n-am încetat o clipă să cred că, într-un fel, Dumnezeu, prin nori ne vorbeşte, jucându-se. Şi El, astfel, creează minunate "texte" scriindu-le direct pe cer....direct. Nouă, oamenilor, nu ne rămâne decât să le privim, bucurându-ne, iar, cu un efort în plus, să le şi înţelegem.

Mă încăpăţânez să cred că, în acest fel, poate, Dumnezeu ne vorbeşte....

Vine o vreme

Până la o anumită vârstă, anumite raţiuni iţi par străine. Moartea există, însă este  fapt "străin". Când loveşte în cei apropiaţi lucrurile se schimbă radical. Aş putea invoca un concept filosofic oarecum sofisticat, dar elementar de simplu: conştiinţa morţii. Devii brusc atent la viaţa în sine, dobândind, ceea ce am putea numi, "conştinţa morţii".
Se petrec în fiinţă (luată ca fiinţă) restructurări radicale. Cotitură în viaţa spirituală, această  conştiinţă devine un punct de pornire. unii converg spre religiosul exprimat într-un anume fel, alţii cad şi decad.
Este şi acesta un subiect bun de carte: dobândirea conştiinţei morţii.

Mai adaug câteva clipe de sublim...

E-un dans de flori.....

si-o blândă legănare

de mireasmă albă

plămădită-n primăvară.