sâmbătă, 14 mai 2011

Suferinţa. Ca stare.

Când existenţa ţi s-a frânt, asemeni unui gladiator răpus în arenă, suferinţa se târăşte pe rana sufletului  cu grumazul de fiară înălţat ca o imprecaţie în calea tenebrelor ce năvălesc rapace spre propria disperare.
Braţul de umbră înarmat cu idei şovăitoare, înaintează spre conştiinţa ta cazută pradă lacrimii. Raţiunea este derizoriu îmbrăcată cu idei transformate în săbii stoice. Sufletul tău rămâne să înfrunte dezlănţuirile macabre ale acestei fiarei numită suferinţă,  hieratic, drept şi tenace, rod al unei cuminte nebunii de a sta neînfricat în dezastre.Raţiunea este ameninţată la tot pasul, hăituită, are aerul să viclenească răul care o asediază. Dar ce poate face o fragedă idee cu aspect prefaelit in faţa dezastrului numit suferinţă?

Teoria suferinţei
Tainică şoaptă de râu....

Un comentariu:

  1. Placerea care iti este oferita de viata nu poate fi pretuita cu adevarat daca nu ai parte de suferinta, nu poate fi apreciata la maxim daca nu exista acel echilibru.

    RăspundețiȘtergere