Până la o anumită vârstă, anumite raţiuni iţi par străine. Moartea există, însă este fapt "străin". Când loveşte în cei apropiaţi lucrurile se schimbă radical. Aş putea invoca un concept filosofic oarecum sofisticat, dar elementar de simplu:
conştiinţa morţii. Devii brusc atent la viaţa în sine, dobândind, ceea ce am putea numi, "conştinţa morţii".
Se petrec în fiinţă (luată ca fiinţă) restructurări radicale. Cotitură în viaţa spirituală, această
conştiinţă devine un punct de pornire. unii converg spre religiosul exprimat într-un anume fel, alţii cad şi decad.
Este şi acesta un subiect bun de carte:
dobândirea conştiinţei morţii.
Mai adaug câteva clipe de sublim...
 |
| E-un dans de flori..... |
 |
| si-o blândă legănare |
 |
| de mireasmă albă |
 |
| plămădită-n primăvară. |
frumoase pozele... si natura este frumoasa.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere